Articole recente

Cele mai noi articole

Lavinia Chițu – Interviu

Lavinia Chițu (interpret autorizat în limbajul semnelor): „Oameni buni, dacă vreți să schimbăm ceva în România, schimbarea trebuie să înceapă cu noi!”

Lavinia Chițu este unul dintre oamenii faini care contribuie la schimbarea României în bine. Totodată este un om pe care provocările vieții nu au doborât-o, ci au făcut-o mai puternică, devenind o tânără plină de ambiții și idealuri, care luptă să schimbe mentalități, să aducă sunet într-o lume a tăcerii, care luptă să unească oamenii și să doboare bariere de gândire și de comunicare. Lavinia Chițu este interperet autorizat în limbajul semnelor și ne împărtășește în interviul de mai jos povestea vieții ei, ne vorbește despre comunitatea oamenilor surzi și problemele lor, proiectele și activitățile ei, precum și despre lacunele țării la capitolul facilitării vieții persoanelor cu deficiențe.

„Persoanele surde, chiar dacă nu pot verbaliza, au voci, indiferent cum sună”

  1. Cum a fost copilăria ta?

M-am născut la data de 07 iulie 1991 în orașul Pitești, iar copilaria mi-am petrecut-o tot în acest frumos oraș, în cea mai mare parte alături de părinții mei. Încă de atunci, am fost o persoană care a trăit în două lumi diferite: o lume a tăcerii și o lume a zgomotelor. De ce două lumi diferite şi nu într-o singură lume, cum trăiesc toţi ceilalţi? Acest lucru se datorează faptului că provin dintr-o familie de oameni surzi, unde eu sunt auzitoare, perfect sănătoasă. Astfel că pot spune faptul că primele mele cuvinte au fost “mama” și “tata”, dar spuse în semne. Trebuie să recunosc faptul că că mi-a fost greu la început, când am fost micuţă, pentru că am fost nevoită să învăţ limbajul mimico-gestual, ca să pot fi înţeleasă în primul rând de părinţii mei.

Dezvoltarea mea a avut de suferit în perioada respectivă din mai multe puncte de vedere: volum redus de informații, limbaj vorbit pe care a trebuit să-l dobândesc mai mult singură, în paralel cu învățarea limbajului semnelor, deci o dezvoltare cognitivă cu multe lipsuri într-o etapă atât de importantă a vieții. Părinţii mei mi-au oferit ce au avut ei mai bun. Fiind singurul copil la părinţi am fost nevoită să mă descurc de una singură. Întrebam în stânga şi în dreapta ce înseamnă un anumit cuvânt sau un anumit lucru. Nu a fost uşor.

          2. Cum ai făcut față stigmatizării sociale și cum crezi că ar putea fi aceasta diminuată?

La şcoală, colegii mei, prietenii mei, râdeau pe seama mea, dar şi de părinţii mei, din cauza faptului că ei nu auzeau şi nu comunicau verbal, iar ei mă catalogau și pe mine la fel ca pe oamenii surzi, strigându-mă „muta”. Persoanele surde, chiar dacă nu pot verbaliza, au voci, indiferent cum sună. Ei vorbesc limba romană prin semne şi credeţi-mă că este mult mai greu să vorbeşti şi să te faci înţeles vorbind aşa. Oamenii nevăzători, oamenii bolnavi locomotor, autişti, cu Sindrom Down, absolut toţi au glas, indiferent de sunetul scos de ei. Sunetele lor însă sunt neobişnuite faţă de ale noastre, ale auzitorilor, pentru că ei nu se aud când vorbesc şi nu aud nici ce spun alţii ca să poată învăţa să reproducă sunete şi cuvinte. Iar după părerea mea, cauzele acestor comportamente pe care eu le-am descris pot fi: educația, mentalitatea și chiar lipsa de informare.

         3. A fost greu să înveți limbajul semnelor?

Pentru mine, prima lecție de comunicare a fost bilingvismul. Trăind permanent în aceasta lume, a trebuit să cresc cu și în ea, să mă adaptez la ea și să mă dezvolt cerințelor ei. Astfel că am privit dincolo de limbajul în sine. Pe parcursul anilor am încercat să învăţ cât mai mult, să mă perfecţionez mai mult de atât, să cunosc cultura lor, să îi cunosc pe ei personal, să le cunosc comportamentul în societate şi cum societatea îi acceptă pe ei şi viceversa. Altfel, limbajul propriu-zis se poate învăţa la un nivel avansat în trei-patru ani. Dar, mai departe, ca să exerciți cu profesionalism o meserie ca aceea de interpret în limbajul semnelor, trebuie să trăieşti printre surzi, să-i înţelegi înainte de toate şi abia după, să dezvolţi anumite lucruri. Degeaba ştii semnele, dacă nu ai unde să le practici. Apoi, trebuie să cunoşti aceste persoane, fiindcă au un comportament diferit față de al nostru chiar şi prin simplul fapt că nu se aud pe ele însele, şi nu se aud între ele.

„Primele mele cuvinte au fost<mama> și <tata>, dar spuse în semne”

         4. Ce presupune meseria de interpret în limbajul semnelor?

De multe ori, meseria de interpret în limbajul semnelor se confundă cu cea a unui translator, dar în realitate lucrurile stau oarecum diferit. Meseria de interpret în limbajul semnelor presupune mult mai mult decât un limbaj propriu-zis. La o primă vedere, rolul interpretului pare să fie aparent simplu – să faciliteze în mod eficient comunicarea între persoanele surde și cele care aud. Cu toate acestea, complexitatea sarcinii, tipurile de interpretare vizuală, precum și o gamă largă de abilități pe care interpretul trebuie să le posede, fac din interpretarea în sine o activitate destul de dificilă. Această meserie necesită un nivel ridicat de fluență în două sau mai multe limbi, capacitatea deosebită a interpretului de a se concentra asupra a ceea ce se spune, dar și asupra a ceea ce nu se spune (mimica), cunoștințe din multe domenii de activitate la nivel mondial și nu în ultimul rând, un comportament profesional și etic de nivel înalt.

„Cele mai mari probleme pentru persoanele cu deficiențe de auz din Romania sunt două:  nu se respectă legile pentru ei, iar educația nu este una corespunzătoare”

         5. Cum e această lume a tăcerii văzută prin ochii tăi, care nu doar ai învățat un limbaj mimico-gestual, ci ai crescut într-o familie de surzi și înțelegi exact comportamentul și modul de gândire al acestor persoane?

Comunitatea persoanelor cu deficiențe de auz este magnifică, aș putea spune, dar deși este o lume a tăcerii, este o lume în care vrei să stai acolo… dincolo de zgomot, de sunetele pe care le întâlnim în viața de zi cu zi, este o lume străină și frumoasă, pentru că totuși limbajul mimico-gestual este o limbă străină pentru noi toți… și mai grea ca orice limbă vorbită, mai ales că aici comunici non-verbal și ai nevoie de mimică, de gesturi ca sa poți fi înțeles. Pe scurt, este o lume frumoasă, pe care am descoperit-o și aș vrea să o descopăr până la capăt.

Și mai trebuie reținut un lucru: faptul că aceste persoane, în ciuda faptului că au un anumit handicap, de cele mai multe ori dau dovadă de multă conștiinciozitate la locul de muncă, au o atenție sporită în ceea ce privește comportamentul lor în societate și au alte abilități mai dezvoltate chiar și decât un om normal pentru a suplini o anume dizabilitate.

         6. Cu ce te ocupi în prezent și care sunt proiectele pe care le desfășori pentru această minoritate?

Aș putea spune că mă ocup cam cu tot ceea ce are legatură cu comunitatea persoanelor cu deficiențe de auz pentru că m-am născut și m-am dezvoltat și în această lume a tăcerii, iar ceea ce a fost la început o nevoie de comunicare s-a transformat mai târziu într-o profesie făcută cu multă pasiune. Pe scurt, sunt vlogger, blogger în muzică, stiință, cultură, divertisment, în domeniul sportiv, culinar și altele, am făcut carieră în modelling, am fost prezentator de știri în limbajul semnelor la diverse televiziuni locale și regionale, am realizat proiecte cu instituții ale statului, cum ar fi: Poliția Română, ISU, Infocons și un centru de știință din București. Sunt implicată în acțiuni de voluntariat legate de activitatea filialelor ANSR din țară,

particip ca interpret la diferite summit-uri și conferințe la nivel național, am devenit ambasador al TEDx Brașov, sunt interpret oficial al Forever Living Company pentru membrii acestei organizații care sunt persoane surde. În prezent urmez și cursurile de master ale Universitătii din Pitești, Facultatea de Teologie, Arte și Istorie, secția limbaj mimico gestural, unde studiez limbajul semnelor american (ASL) deoarece doresc să-mi extind profesia de interpret și la nivel mondial.

           7. Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă persoanele surde în societate?

După părerea mea, cele mai mari probleme pentru persoanele cu deficiențe de auz din România sunt două:  nu se respectă legile pentru ei, iar educația nu este una corespunzătoare. Astfel, ei se împiedică de foarte multe probleme în societate, iar discriminarea și umilința ar fi doar unele dintre ele.

De exemplu, nu toate televiziunile locale, regionale și naționale au interpreți în limbajul semnelor pentru a traduce știrile și alte emisiuni pentru ei în limita minimă de 30 de minute prevăzute de lege. Doar o parte dintre televiziunile din România respectă legea dată de CNA. Și chiar și așa, mie nu mi se pare normal pentru ca ei să beneficieze de doar 30 de minute de știri, în condițiile în care noi avem acces la informații 24 din 24.

Dacă am trăi și noi ca ei, doar o zi, în tăcere, credeți-mă că nu ați rezista. Eu am făcut această încercare și îmi venea să înnebunesc.

Un alt dezavantaj major este lipsa interpreților în instituții de stat și cele private. Ori ele sunt obligate în baza legii  privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap să aibă în permanență un interpret în limbajul mimico-gestual, pentru a asigura traducerea oricărei informații către aceste persoane. Dar eu am convingerea că și în țara noastră lucrurile se vor schimba. Sper într-un viitor apropiat, deși sunt doar cu speranța… dar după cum vedeți, prin toată activitatea mea, mă implic ca această schimbare să se petreacă cât mai repede.

„Doresc să aduc sunet într-o lume a tăcerii!”

8. Care sunt obstacolele de care te lovești în demersurile tale?

În ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de viață pentru aceste persoane, dacă mă întrebați pe mine, în primul rând ar trebui schimbată mentalitatea de la zero și modul de gândire pentru semenii noștri și oamenii din jurul nostru. Fiind o persoană implicată în acest domeniu, credeți-mă că îmi este foarte greu și mie să schimb ceva pentru că bat la ușile unde trebuie să ajung și cam 9 din 10 uși mi se închid de curând, până mai acum 2 ani se deschideau 8 din 10 uși… Sunt nenumărate motive: nu ne intersează, nu există buget, pierdem vremea și așa mai departe. Tot ceea ce am văzut în străinatăte că se face pentru acești oameni, poate fi realizat și la noi, dar pentru asta trebuie finanțare, trebuie oameni pregătiți și care să se implice și nu în ultimul rând, trebuie să existe legi și acestea să fie respectate.

Oameni buni, dacă vreți să schimbăm ceva în România, schimbarea trebuie să înceapă cu noi și anume să ajutăm semenii, să-i ascultăm, să împărțim și să ne asumăm decizii, să dezvoltăm…

        9. Cum ți-a venit idea să transpui piese muzicale în limbaj mimico-gestual?

Ideea de a aduce în mediul online melodii traduse în limbajul semnelor a venit într-un fel natural, de la sine și am pus-o în practică cam în urmă cu doi ani. La vremea respectivă, cercetasem oarecum piața din România din punct de vedere muzical și observasem că nu există muzică interpretată prin semne și pentru persoanele fără auz, așa cum am vazut în anumite articole sau videoclipuri din alte țări și practic de aici a început totul. M-am gândit că și persoanele cu deficiențe de auz trebuie să se bucure de aceste creații artistice.

Dincolo de limbajul specific, adică de a traduce în semne versurile melodiei încerc să transmit, în primul rând, mesajul în sine și emoția, pentru că totuși creând un videoclip în această variantă specială, dincolo de cea originală a artiștilor consacrați, este importantă și coregrafia, mimica, scenografia, toate acestea încercând să le îmbin într-un mod cât mai creativ. Sunt singurul interpret artist autorizat în limbajul semnelor, restul cei 120 care sunt autorizați lucrează în Asociații sau în televiziuni dar pe muzică, cultură, divertisment nu este nimeni.

        10. În anul 2017, în premieră pentru România ai realizat interpretarea unei piese de teatru în limbajul mimico-gestual. Care a fost feedback-ul primit din partea persoanelor care nu pot auzi?

Da, am realizat în premieră pentru România împreună cu un coleg din cadrul ANSR București, interpretarea live pe scenă în limbajul semnelor a piesei de teatru “Buzunarul cu pâine” de Mihai Visinec, alături de actorii Alexandru Nagy și Ștefan Pavel. Evident că în sală au fost și numeroase persoane surde care au apreciat extrem de mult acest demers, iar promovarea mai apoi în mediul online a acestei realizări s-a bucurat de un feedback extrem de pozitiv din partea comunității

persoanelor cu deficiențe de auz din țara noastră, dar chiar și din partea persoanelor cu auz normal care au fost încantate de această inițiativă judecând după mesajele de susținere primite. Din păcate nu am mai putut continua, cel puțin până acum, acest proiect și cu alte piese de teatru din cauza lipsei de implicare a unor factori de decizie care ar fi trebuit să susțină și să finanțeze la nivel național, deși personal am făcut numeroase demersuri pentru a continua un asemenea act cultural.

             11. Ce îți dorești să mai realizezi în viitor pentru a ajuta această minoritate?

Ca și până acum, și pe viitor, misiunea mea are un scop clar și precis: doresc să aduc sunet într-o lume a tăcerii! Cu multă ambiție și motivată de realizările de până acum, voi lupta să schimb mentalități, voi lupta să unesc oamenii și să dobor bariere de gândire și de comunicare. Voi face tot ceea ce depinde de mine pentru ca ei sa fie incluși în viața socială de zi cu zi, să nu mai existe discriminare, autoritățile să facă mai mult pentru ei din punct de vedere informațional și să aibe interpreți și, de ce nu, să angajeaze persoane surde și în general să se schimbe mentalitatea de zi cu zi a oamenilor din jurul nostru, să nu-i mai catalogheze ca pe niște oameni care au lumea lor și să fim egali din toate punctele de vedere.

Voi face toate demersurile cât o să pot, pentru ca toate televiziunile locale, regionale și naționale să aibă interpreți în limbajul semnelor pentru a traduce nu numai știrile, dar și alte emisiuni pentru ei și nu numai în limita minimă de 30 de minute prevăzută de lege. De asemenea, doresc să mă implic și pe viitor pentru a schimba situația prezentă, în care nu există interpreți în limbajul semnelor instituțiile de stat și în cele private. Doresc ca, împreună cu marile lanțuri de cinematografe, să realizăm un proiect prin care toate filmele românești să aibă subtitrare sau chiar să existe o proiecție în paralel cu filmul respectiv în care să se realizeze interpretarea în limbajul semnelor a acestuia. Și de asemenea, piesele de teatru să beneficieze de prezența pe scenă a unui interpret în limbajul mimico-gestual.

Îmi doresc ca împreună cu profesioniști din domeniul IT să dezvolt un portal web în care să reunesc materiale de interes pentru această comunitate cum ar fi: clipuri video traduse, articole de interes din orice domeniu care îi privesc în mod direct, diverse materiale didactice și educaționale și nu în ultimul rând o secțiune cu locuri de muncă destinate în exclusivitate persoanelor cu diverse deficiențe. Nu există în prezent așa ceva în țara noastră și sper ca eu să pot realiza un astfel de proiect!

Și mai departe, după ce voi absolvi cursurile de master pe care le urmez în prezent și voi obține certificarea în limbajul semnelor american (ASL), doresc să am parteneriate cu asociații din comunitatea de surzi din America și, de ce nu, să rămân acolo definitiv. Însă pentru majoritatea proiectelor mele am nevoie de o echipă, am nevoie de oameni onești, profesioniști, care să conștientizeze importanța acestor demersuri și proiecte. Pe unii i-am găsit, pe alții încă îi mai caut.

         12. Ce părere au părinții tăi despre ceea ce faci? Sunt mândri de tine?

Îmi iubesc enorm părinții pentru tot ceea ce au făcut pentru mine, pentru cât s-au zbătut să-mi ofere și să mă educe într-o societate deloc prietenoasă cu oamenii care au anumite deficiențe. Iar la rândul meu doresc să le ofer și lor tot ce-i mai bun, în sensul de a avea o viață socială cât mai normală. Sunt mândri, categoric da, ce părinte nu ar fi mândru să își vadă copilul la TV, în articole publicate la nivel național, pe o scenă de teatru sau pe o scenă TEDx sau interpretând în semne melodii pe înțelesul lor.

Vreau să devin o prezență vizibilă care schimbă ceva atât pentru ei cât și pentru întreaga comunitate a oamenilor surzi, care începe o schimbare care să continue și care să devină obișnuită, dar într-o manieră firească.
Se poate face! S-a făcut deja! Și eu vreau să fac și mai mult! Vreau și pot!
Respectaţi oamenii cu dizabilităţi, pentru că în orice moment putem fi şi noi la fel ca ei!

Sursa fotografiilor: Lavinia Chițu
Pe Lavinia o poți găsi pe site-ul ei și pe canalul de Youtube.
Ne poți încuraja munca cu un share pe Facebook, să vadă și alți prieteni povestea!

Dacă ai ajuns până aici, mulțumim și felicitări, cu siguranță ești un OM FAIN! Vrem să îți cunoaștem povestea, iar dacă dorești să ne dai o mână de ajutor și cunoști oameni interesanți, dă-ne un semn!

Urmărește-ne și în Social Media!
Facebook1k
Facebook
Instagram80
Instagram Oameni faini
  • 🎙📸🔝Bogdan Beșliu ne va spune cum anume alege un director artistic peliculele pentru festival, ce înseamnă această meserie și cum anume a evoluat prin această experiență.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop ne-a vorbit despre educație, de ce ar trebui să rămânem în țară și alte perspective de viitor.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Marius Mariș este un pasionat de fotografie, care ne-a vorbit despre ceea ce înseamnă acest domeniu și despre cum a reușit să devină ceea ce a dorit.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Cristian Dascălu ne-a împărtășit despre experiența sa în cadrul Google și Facebook, precum și alte chestiuni interesante.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Andreea Părăuță are în palmares 120 de medalii, majoritatea fiind obținute la concursurile internaționale.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Sveatoslav Vizitiu este cofondatorul platformei de sănătate Wello, care ajută familiile care au copii cu probleme de greutate să slăbească și să aibă un stil de viață sănătos.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Lavinia Chițu ne-a împărtășit cum  a început povestea ei de viață și cum a ales să investească în comunitatea oamenilor surdo-muți.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Alexandru Mureșan Dacian reușește să îmbine cariera și munca sa de zi cu zi cu implicările în viața comunității prin acțiuni de voluntariat.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Virgil Ciulin este un pasionat de istorie, care dorește prin ceea ce face să ajute la îmbogățirea culturii noastre.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Paul Cordoș a început să modeleze sârmă dintr-o joacă. Astăzi realizează portrete, abajururi, obiecte de birou, dar și altele pe care vă invităm să le vedeți.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Dorel Găină ne-a povestit ce înseamnă pentru el fotografia, care are secretul realizării unei fotografii bune și ce înseamnă o fotografie realizată corect.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com
  • 🎙📸🔝Cristina Comărniceanu este sportiv de performanță la karate și reprezintă România pe podiumurile internaționale.

Interviul AICI⬇️⬇️⬇️:
oamenifaini.com